de Ştefan Bostănaru

Ti-am multumit pentru-nceput…
Cu-n simplu text ce n-am putut
Sa ti-l rostesc , sa ti expun….
Eram grabiti , purtati de drum.
Ca doi iezi ce-si poarta dorul,
Ca o mama cu odorul…
Fiecare-n san isi poarta
Frica ce urma sa il desparta .
Teama pentru inceput,
Teama de necunoscut
Cu pasi mari , usor se vad
Ca un peste in navod,
Ca un stol pe norul alb
Unde-n  dor noapte ma scald.
Atitudine curata,
Rece , nu ca alta data…
E un semn de intrebare
“ ce urmeaza maine oare ? ”