” Consumatori de timp ”

de Ştefan Bostănaru

” consumatori de timp ” așa îmi place să-i numesc pe oamenii puternici, plini de răbdare și hotărâți în toate acțiunile lor. nevoie de timp avem toți… doar că timpul poate fi considerat un factor, un factor extern. mulți factori externi afectează lucrurile… o secundă poate strica o zi , o zi mai multe zile … 
în nebunia unor dorințe mi-am rezervat timpul pentru un moment, doar că un moment poate ține o viață… cine știe poate fi doar o altă poveste risipită pe pagină sau chiar secunda ce va schimba cursul apei. uneori pe furtună nu e plăcut să navighezi, mai bine aștepți să se potolească marea.

Franturi…

Stând în fumul unei țigări, pivesc în gol  și risipesc un gând  într-un pahar de vin… arunc gândul peste mare, în nouri  din dorința de a mă elibera; dar pică pe pământ , nu vrea să zboare;  îl văd, îl găsesc și mi se rupe sufletul. Punându-l la piept își revine, și-mi intră adânc înapoi de unde a plecat, în inima…
ah! Mi-am reamintit, tu ești! Mă gândesc la tine!

Author : Ştefan Bostănaru

wake up! :)

de Ştefan Bostănaru

ore, zile… ani vor trece,
însă nimeni nu-nțelege… 
am fost… vom fi… și vom rămâne… 
aceiași oameni cu teama de-a spune lucrurilor pe nume! 
trăim printre mii de vise 
toate stinse… neatinse! 
nu-i târziu să ne trezim, să începem să gândim, 
dar alegem calea simplă… tot fugim! 
spune “Bună ” dimineții 
și trezește-ți pofta vieții. 

😉

Spune-mi draga…

de Ştefan Bostănaru

Spune-mi dragă… îți mai aduci aminte
prima noastră zi , lipsită de cuvinte…
unde niciunul dintre noi nu știa ce simte?
 
M-am uitat adânc la tine…
A mea inimă nu se abține!
 
Spune-mi dragă… știi tu ce simt
când mă gansesc la tine… la noi și te alint
cu vorbe dulci și crezi că mint?
 
Tu ești forța ce m-adună,
Îmi ești soare și furtună…
 
Spune-mi dragă… de ți-aș spune azi că te iubesc
și că în fiecare zi de tine mă îndrăgostesc…
ai înțelege iar că mă grăbesc?
 
Îmi este greu să îți explic,
Atât de adânc e tot ce simt.
 
Spune-mi dragă… ai auzit în noapte
cum urlă dorul… cum se zbate…
gândul împânzind în șoapte?
 
Mi-e dor și am să vin să te trezesc…
Sincer îți spun te iubesc! 
 
 
 
 
 

Doar un joc…

de Ştefan Bostănaru

Nu îmi e teamă de mă plouă,
Apa se va ridica.
Se va transforma în rouă
Ca să-mi spele inima.

O să spele dorul aspru,
Ce din joacă l-ai plasat…
Vor rămâne în albastru
Pagini scrise cu oftat.

Vorbe scoase din adâncuri
Risipite în pustiu,
Vor rămâne peste veacuri
Urmele unui pariu.

Pe încredere-am mizat,
N-am știut că-i doar un joc!
Doar răbdarea mi-a rămas
Și scânteia pentru foc.

Din nimic a început,
Din nimic s-a terminat…
Însă tu nu ai știut
Că celălalt nu a jucat.

Tot acolo ai rămas,
Printre rânduri te găsesc…
Nu vreau să-ți devin vrăjmaș,
Dar nu știu când să te trezesc.

From past to present

de Ştefan Bostănaru

Toti stiu ce-si doresc in fiecare “anotimp”, dar oare cati dintre noi stiu ce-si doresc astfel incat sa lege “anotimpuile”… in momentul in care o “ata “se rupe, din dorinta de a continua faci un nod si continui sa incerci; ata se va scurta dar ma intind, ajung la ea si incep sa urc… daca urc gandindu-ma la nod, urc cu teama de a se rupe iar, daca urc detasat, cu ochii inchisi, urc ca si cum ata ar fi noua, dar in momentul in care ajung si pun mana pe nod, de teama, de frica, din dorinta dea reusi, tin stans doar pentru a nu se desface… si apucand de el cu putere o sa reusesc sa avansez in forta, continuand. De fapt fericirea inseamna apogeul puterii de a trece peste orice, de a fi pregatit in fiecare moment, de a face un compromis, toate pentru a te “intregi”. Cu totii invatam texte frumoase si citate pe care le aplicam ca tindere spre ideal, dar cati dintre noi avem puterea de a gestiona o situatie la care candva am raspuns cu un citat? Raspunsul este : Nimeni ; explicatia fiind data de un citat : “intr-un experiment putem avea rezultate diferite avand subiecti diferiti”. Plecand de la ipoteze gresite, precum “lucrurile nu se intampla asa cum as fi vrut” , ajungem la rezultate negative pe motiv de incapacitate de gestionare a situatiilor instalandu-se teama. In ultima vreme am tot auzit si vazut un citat : “cea mai mare satisfactie o ai atunci cand reusesti sa faci ceva ce altii spun ca nu poti face ” cu toate ca nu am vazut pe nimeni facand ceva… inca astept. Am destul timp , sau asa imi place sa cred 😉 .

 

You again!

 de Ştefan Bostănaru

de ieri aștept să se termine ploaia
să ies, să pun talpa pe pământ…
cu dor de ducă las odaia
unde și azi te port în gând.
 
mi-am rezervat o zi să ies,
să fie iar ca la-nceput.
nu se-ntâmpla atât de des
să pierzi când simți atât de mult.
 
ai apărut și am văzut a ta privire…
ești altfel de cum te-am lăsat!
poate te deranja a soarelui sclipire
sau cine știe… prezența mea te-a supărat.
 
m-ai privit în lung, tăcut…
ca pe-un copac cu frunze verzi.
eu am rămas ca la-nceput
însă tu… doar ce vrei vezi.
 
mă judeci tu, mă ceartă ei,
fără a ști ce eu gândesc.
ratați însă un temei…
“îs hotărât când îmi doresc”  

Signs…

 De dorul marilor iubiri
 Ochii is plini de amintiri.
 Doar pe tine te zăresc în orice loc
 De-nchid ochii sau clipesc…
 Parcă mă lovește un doc
 Când trebuie să mă trezesc.
 În noapte suflă vântul, 
 Și parcă te aud soptind…
 Dar se cutremură pământul 
 Temându-se de norii care vin.
 Mă trezește-n zori  
 O  blândă mangaiere…
 Dar  trec doar  ape  și fiori 
 Pe mine de durere.
 În coastă suflă și se zbate,
 Dorind să iasă la lumina,
 Un ciob de inimă ce poate
 Focul să-l aprindă-n mină.
 Ca zăpada-n plină vară
 Ce-i va bucura pe toti…
 Așa să-mi vii  a două oară
 Dar fără să-mi vorbești din cărți.
 În cuvinte n-am crezut…
 Doar din fapte te doresc.
 Dă-mi un semn pentru-nceput 
 Să vezi la ce mă gândesc.
  

Thirteen!

 “insomnia se tratează cu muzică și cuvinte “, nu știu de-o fi citat sau mintea mea bolnavă a plantat expresia dar cert e că am cea mai bună scuze pentru nopțile nedormite. Nu știu cui am mai povestit, mie sau tavanului dar știu și sunt convins că-mi știe toate poveștile ce i le rostesc când mă uit la el. Ar putea scrie o carte de-mi adună cuvintele plasându-le în propoziții și să le așeze pe coli albe s-apoi să le ascundă în coperți. Eu unu n-aș citi… realitatea; ar ieși o carte dură ce tăie folosind cuvinte ascuțite, sfâșiind orice visare. Scrisul calmează, doar pentru a-ți opri șiroiul când realitate-ți săpa-n ochi… îți invadează mintea ca un bulgăre de zăpada aruncat în vale ce crește de la mic la mare rupând tot în cale. Ștergându-mă cu podul palmei pe obraz, să pot vedea unde-am rămas, îmi zic “bărbații puternici nu plâng”… și uite că mi-au trebuit doar 13 rânduri să risipesc un gând.Poate mă repet dar 13 e cifră cu noroc 😉 … privește-mă cum am început deja să am un zâmbet 🙂 , mă pun să dorm, nu vreau să-l risipesc.  

The other side…

de Ştefan Bostănaru

N-ai fost și nu vei putea fi niciodată
Bărbatul ce cu foc am să-l iubesc,
Ai fost în schimb, o persoană minunată…
Dar m-ai făcut să vreau ca să te părăsesc.
 
Nu trăiești ca atunci când ne-am cunoscut,
Când m-ai făcut să te doresc….
Te-ai schimbat și m-ai pierdut…
Nici eu nu știu ce-mi mai doresc!
 
Te grăbești! Fără a trăi prezentul…
Ai uitat să simți ce faci…
De multe ori tu pierzi momentul,
Și uite ce ajungi s-atragi!
 
Puțini ca tine sunt pe lume.
Din suflet vreau să îți găsești
Pe cea căreia-i vei aparține
Să te iubească așa cum ești. 

Si totusi…

de Ştefan Bostănaru

Mi-am zis că nu mă voi droga.
Și totuși… buzele ei mă fac să îmi încalc decizia.
Mi-am zis că pot ca să mă controlez.
Și totuși… când o văd devin un plăpând huhurez.
Mi-am zis că pot să îi ascund ce simt.
Și totuși… nu-mi stă în caracter să mint.
Mi-am zis că pot fi un nor, să te pot mângâia cu ploaie.
Și totuși… din mine au ajuns să curgă doar șiroaie.
Mi-am zis că o să fiu o floare, așa cum tu miroși.
Și totuși… sunt doar o lacrimă în ochii tăi frumoși.

Scuze!

de Ştefan Bostănaru

De te va-ntreba lumea de mine
Chiar de-i greu, zi-le că-s bine.
Spune că am stat aseară …
Și-am vorbit, ca prima oară.

Spune că eram grăbit,
Dorul tău m-a obosit
Și n-am timp să le răspund…
Scuze-am să le scriu pe rând!

Sweet nightmare…

 

 

de Ştefan Bostănaru

Time…

de Ştefan Bostănaru

Timpul ne tratează dur
Din ațe împletind un șnur
Cu ale noastre drumuri toate
Dar nu prea lung… nu prea departe.
 
Oameni vin… pragul ți-l trec,
Intră-n suflet, te petrec…
Dar aproape îți rămân
Cei ce au același drum;
Povestea lor ți-o împărtășesc
Iar în a ta se regăsesc.
 
Trec prin oameni și răsar
Având timpul adversar…
Iar când n-am să vă mai povestesc
Am încetat de mult să mai trăiesc.
 

Prima data

de Ştefan Bostănaru

deși mă joc în cuvinte,
prea multe sau prea puține,
inimii îi este greu ca să exprime
cum a ajuns ea la tine.

a petrecerii zeițe eu te-admiram
prin zeci de “fițe” ce uram.
în noaptea-n care mă priveai
din colțul tău, în luna mai,
cu foc în ochi de la distanță
trezeai în mine tot… dând o speranata. 
plin de dorință-ți răspundeam,
zâmbeam, dansam și-apoi visam
la ziua-n care care
am să-ți fur prima sărutare.

privirea ta, parfumul tău,
în timp vor fi ca un ecou,
am să le simt la infinit
fără să știu de ce-ai venit
în lumea mea ca să mă tulburi…
pe mine să mă pui pe gânduri.

“ador la tine orice parte
căci ești perfectă-n asta noapte”
e tot ce-n minte îmi spuneam
dar să o zic chiar mă temeam.
plăcut, tacit s-a terminat
o seară de neuitat
pentru noi… sau poate numai pentru mine
cel a cărui inimă îți aparține.

Just you!

By Ştefan Bostănaru

Who’s holding you now?
Don’t run away, I want you stay
To live, to love like yesterday.
Who’s where I should be now?
Your eyes, your neck… all the things you use to do…
That made me fall in love with you.
Do not judge me for my smile, 
Is just missing for a while… 
Even i’m down, i know i’m too strong 
And i’ll be there, but not too long.
Don’t judge… there is no reasons
To be worry for my seasons. 

Like new again

de Ştefan Bostănaru

Prizonier în absolut
Trecând prin timp, necunoscut
Privești în jur îngrijorat
Pășind cu capul aplecat,
Mergând pe drum spre orizont
Fără a primi vreun pont.

Ești plin de ură, de dispreț,
Tot ce faci având un preț
De multe ori neafisat…
Valoare greu de exprimat.

Riști, te-arunci și mai și pierzi
Dar nu vrei ca să urmezi
Drumul rău, de timp bătut
Pe unde ieri toți au trecut.
Vrei să-ți construiești o cale
Fără a avea drept urmare
Pagini scrise-n indigo
Spunând că doar tu ai fost acolo.

Cea mai frumoasa zi

de Ştefan Bostănaru

cea mai frumoasă zi începe cu speranța
că-n fiecare zi vom micșora distanța,
și-om stinge orizontul ce zidul îl clădește
topind din suflet gheața celui ce te iubește.
și tot aceeași zi te va aduce-n drum…
doar că de astă dată nu te mai întoarce , nu mă lovi din fum.
am să te iert deodată… când tot o să răsară…
trăiesc în lumea-n care nimic nu se aruncă… totul se repară.

Next time!

de Ştefan Bostănaru

Nu te-ai putut gandi macar o clipa
La timpul pierdut in zadar… de frica!
De teama de a avea totul sau doar pe mine,
Cel ce cu drag te va dori numai pe tine.
Nici o secunda n-ai vazut in viitor,
N-ai vrut…  Ai asteptat sa vezi cum dor
Toate clipele ce astazi au ramas
Umbre pictate cu cenusa a ceea ce a ars.
Muza ce imi dai speranta
M-ai intors  pe dos in asta viata…
Am sa te port cu mine-n lume
Sa o cunosti doar cu parti bune.
Iar  cand o sa te simti pregatita
Fara teama, fara frica
Am sa te scot, sa te prezint  lumii…
Stand in genunchi sub clarul lunii.

Ar fi fost frumos…

de Ştefan Bostănaru

Ar fi fost frumos sa poti
Viata s-o  traiesti  din carti.
Ar fi fost frumos sa stii
Ca vorbele nu pot fi gri.
Ar fi fost frumos sa vezi
Ce-ai langa tine, nu sa pierzi.
Ar fi fost frumos sa simti
Tot ce faci , fara sa minti.
Ar fi fost frumos sa spui
Orice cuvant la locul lui…
Ar fi fost frumos s-auzi
Ce ai fi vrut… dar eram cruzi!
Ar fi fost frumos sa crezi
Ca o sa primesti tot ce visezi.
Insa pentru acestea toate
Iti trebuie demnitate,
Modestie si putere,
Sentimente ca avere.
Sunt  putini cei ce primesc
Rabdare ca dar ceresc…
Ar fi frumos sa te trezesti
Candva, tarziu sa-ti amintesti
Ca toate au trecut prin tine
Lasand  aceste urme fine.

 

Trust…

lectie ce n-are carte, 
ce o inveti pe al tau spate,
ti se-asterne pe retina
incarcadu-te cu vina.

If you feel, you are alive…

 

de Ştefan Bostănaru