de Ştefan Bostănaru

Prizonier în absolut
Trecând prin timp, necunoscut
Privești în jur îngrijorat
Pășind cu capul aplecat,
Mergând pe drum spre orizont
Fără a primi vreun pont.

Ești plin de ură, de dispreț,
Tot ce faci având un preț
De multe ori neafisat…
Valoare greu de exprimat.

Riști, te-arunci și mai și pierzi
Dar nu vrei ca să urmezi
Drumul rău, de timp bătut
Pe unde ieri toți au trecut.
Vrei să-ți construiești o cale
Fără a avea drept urmare
Pagini scrise-n indigo
Spunând că doar tu ai fost acolo.

like new again