de Ştefan Bostănaru

deși mă joc în cuvinte,
prea multe sau prea puține,
inimii îi este greu ca să exprime
cum a ajuns ea la tine.

a petrecerii zeițe eu te-admiram
prin zeci de “fițe” ce uram.
în noaptea-n care mă priveai
din colțul tău, în luna mai,
cu foc în ochi de la distanță
trezeai în mine tot… dând o speranata. 
plin de dorință-ți răspundeam,
zâmbeam, dansam și-apoi visam
la ziua-n care care
am să-ți fur prima sărutare.

privirea ta, parfumul tău,
în timp vor fi ca un ecou,
am să le simt la infinit
fără să știu de ce-ai venit
în lumea mea ca să mă tulburi…
pe mine să mă pui pe gânduri.

ador la tine orice parte
căci ești perfectă-n asta noapte
e tot ce-n minte îmi spuneam
dar să o zic chiar mă temeam.
plăcut, tacit s-a terminat
o seară de neuitat
pentru noi… sau poate numai pentru mine
cel a cărui inimă îți aparține.

Rose-Remembrance-Enhanced