de Ştefan Bostănaru

Timpul ne tratează dur
Din ațe împletind un șnur
Cu ale noastre drumuri toate
Dar nu prea lung… nu prea departe.
 
Oameni vin… pragul ți-l trec,
Intră-n suflet, te petrec…
Dar aproape îți rămân
Cei ce au același drum;
Povestea lor ți-o împărtășesc
Iar în a ta se regăsesc.
 
Trec prin oameni și răsar
Având timpul adversar…
Iar când n-am să vă mai povestesc
Am încetat de mult să mai trăiesc.
 

Image