“insomnia se tratează cu muzică și cuvinte “, nu știu de-o fi citat sau mintea mea bolnavă a plantat expresia dar cert e că am cea mai bună scuze pentru nopțile nedormite. Nu știu cui am mai povestit, mie sau tavanului dar știu și sunt convins că-mi știe toate poveștile ce i le rostesc când mă uit la el. Ar putea scrie o carte de-mi adună cuvintele plasându-le în propoziții și să le așeze pe coli albe s-apoi să le ascundă în coperți. Eu unu n-aș citi… realitatea; ar ieși o carte dură ce tăie folosind cuvinte ascuțite, sfâșiind orice visare. Scrisul calmează, doar pentru a-ți opri șiroiul când realitate-ți săpa-n ochi… îți invadează mintea ca un bulgăre de zăpada aruncat în vale ce crește de la mic la mare rupând tot în cale. Ștergându-mă cu podul palmei pe obraz, să pot vedea unde-am rămas, îmi zic “bărbații puternici nu plâng”… și uite că mi-au trebuit doar 13 rânduri să risipesc un gând.Poate mă repet dar 13 e cifră cu noroc 😉 … privește-mă cum am început deja să am un zâmbet 🙂 , mă pun să dorm, nu vreau să-l risipesc.  

ganduri

Advertisements