De dorul marilor iubiri
 Ochii is plini de amintiri.
 Doar pe tine te zăresc în orice loc
 De-nchid ochii sau clipesc…
 Parcă mă lovește un doc
 Când trebuie să mă trezesc.
 În noapte suflă vântul, 
 Și parcă te aud soptind…
 Dar se cutremură pământul 
 Temându-se de norii care vin.
 Mă trezește-n zori  
 O  blândă mangaiere…
 Dar  trec doar  ape  și fiori 
 Pe mine de durere.
 În coastă suflă și se zbate,
 Dorind să iasă la lumina,
 Un ciob de inimă ce poate
 Focul să-l aprindă-n mină.
 Ca zăpada-n plină vară
 Ce-i va bucura pe toti…
 Așa să-mi vii  a două oară
 Dar fără să-mi vorbești din cărți.
 În cuvinte n-am crezut…
 Doar din fapte te doresc.
 Dă-mi un semn pentru-nceput 
 Să vezi la ce mă gândesc.