An old one but still good for ourdays

Author: Stefan Bostanaru                                                        august 2012

LIKE this:

…
Sometimes the greater plan
Is kinda hard to understand…
Right now it don’t make sense,
I can’t make it all make sense.
I didn’t know what to say.
This is like a rainy day…
Can’t believe you’re really gone,
Don’t feel like going home…
So, until we meet again
I’ll remember you my dear friend.
I’m gonna sit right here
On the edge of this pier
Watch the sunset disappear
And drink a beer…

Alte cuvinte…

 de Ştefan Bostănaru

nu stiu de ce va scriu acum
n-am chef sa scriu, nici sa compun.
am atat de multe-n minte…
un gand si-o mie de cuvinte…

urme de ruj… petale albe,
inima ta cum bate tare…
umbre calde-n asternut,
parfumul tau dulce, placut…
zambetul pur din ochii tai,
catifelata aroma a buzelor tale moi,
atingerea ce-mi da fiori,
vorbele tale ce-mi sunt comori…

in sentimente-ai imbracat
cuvinte goale fara sens,
a devenit adevarat
ce ieri mergea pe contrasens.

in adancuri soaptele rasuna,
sarutul tau de noapte buna…
iti scriu desi nu mi-e de ajuns
dar ma-ntorc de dor rapus.

Furtuna cu soare…

 de Ştefan Bostănaru

 Din zidul gri, plin de absențe,
 Plin de  dorințe  și trecut,
 Te-ai așezat cu politețe,
 Si m-ai  trimis în absolut.
 
 Fără gesturi  sau cuvinte,
 Într-o zi plină, cu soare…
 Ai plasat furtuna-n minte 
 Îmbrăcând tot în culoare.
 
 Ascunzând povara-n flori,
 Fiecare teama-și poartă…
 Până și scrumul e în culori
 Când  împărțim aceeași hartă.
 
 Alte cuvinte din banal,
 Puse-n ordinea corectă,
 Așezate în jurnal,
 Descriu Azi… Ziua aproape perfectă.

Povestea lui Nea Sandu

In urma cu o saptamana, plecat la drum in tara, m-am oprit intr-o cafenea sa ma odihnesc undeva la marginea drumului… m-am asezat la bar si dupa cateva momente in dreapta mea a aparut un batran care tinandu-ma de umar ma intreaba : “de ce esti abatut fecior? “… sincer sa fiu imi treceau prin cap zeci de replici, da se simtea ceva in vocea lui si s-a legat o conversatie destul de interesanta. Am vorbit cateva minute cu omul apoi a inceput un monolog care m-a lasat fara cuvinte… Mai jos am incercat o descriere a povestii lui “Nea Sandu ” urmarind pas cu pas firul vietii sale.

“Când eram tânăr, de vârsta ta
Încercam să fac doar bine,
Însă lumea mă hulea
Şi-ajungeam să fiu cu mine.
Toată viaţa mi-am dorit
S-ajung ca să am de toate
Să fiu veşnic fericit ,
Să fiu om inalt cu carte.
N-am ajuns nici la govern,
N-am averea ce-mi doresc…
Da îs om corect şi ferm
Ş-amu ştiu de ce trăiesc.
Viaţa nu mi-o dat nimica
Am muncit cu greu să am…
Am muncit şi duminica
S-adun fiecare dram…
Am fecior de vârsta ta,
O plecat! S-a dus în lume…
Chipeş cum eşti dumneata,
Nu mai ştie-al casei nume.
El e tot ce mi-a rămas,
E din prima casnicie…
Am vrut să îl am urmaş,
Mamă-sa n-o vrut să -l tie…
L-o crescut şi ne-o lăsat,
Da nici eu pe ea n-am iubit-o…
M-am îndrăgostit băiat,
De o doamnă ş-am dorit-o.
Aş fi vrut că ea să ştie
De p-atunci ca o iubesc…
Teamă n-aş fi vrut să-mi fie
Liber să pot să-i vorbesc.
Eram mândru, chipeş, tanar…
Ea, o doamnă-n toată firea,
Părul blond pan pe la umăr…
Te topea doar cu privirea.
Chiar de mi-am văzut de drum,
N-am uitat ce îmi doresc,
La nimeni n-am vrut să spun
Cine-i fata de-o iubesc.
“optispe” ani mai târziu,
Din senin, inima mi s-a oprit…
A apărut din pustiu…
Femeia ce am iubit.
Ne-am unit pentru o vreme,
Şi-am fost foarte fericiti…
Însă vârsta ne-a dat semne
Şi-am ajuns lovit de bici.
Numa şase ani jumate,
Atât ne-a fost scris să fim…
Nici când era-n pat de moarte
N-am încetat să ne iubim.
Am ajuns în bătrâneţe
Să am dragostea în nori
Şi-un flăcău, o frumusete…
Astea-mi sunt şi azi comori.
Orice faci cu a ta muncă
O să-ţi rămâie la suflet…
Şi tot numa cu grea muncă
Ai s-ajungi să fi complet.
Ia aminte, timpul trece
Nu te lasă dus cu el ,
Eşti tânăr, ia şi petrece ,
Lasă grijile niţel.
Ce-ţi doreşti tu ştii prea bine,
Lasă inima să te indemne. ..
Ai să-ţi aminteşti de mine,
Da nu acu, nu-n astă vreme… “
Si-a plecat , s-a dus batranul…
M-a lasat cu ochii uzi…
Ace ti se facea parul
Cand povesteste de-l auzi.

Author: Ştefan Bostănaru

Dezbraca-ma…

Dezbraca-ma… despoaie-ma de cuvinte…
De ai uitat… am sa-ti aduc aminte…
Iti vor trebui doar cateva momente
Ca sa ajungi la sentimente…

LIKE this:

Stând pe pământul rece al zilelor de martie, liniștindu-mi mințile ce tulburi îs de-o vreme nu încetez să mă gândesc… privesc cum orizontul înghite și ultima sclipire a soarelui și zâmbesc… chiar dacă mâine nu știu dacă va mai fi soare… dar voi spera, speranța vede invizibilul… uneori ceea ce pentru tine este invizibil reprezintă “vizibilul” altora, însă răbdarea îndeplinește dorințe… e greu de acceptat cum “a plecat soarele”… “a plecat doar până acasă”… când se va întoarce, același zâmbet îmi va smulge; până atunci am să nutresc speranța cu răbdare amară…

Azi…Cand sufletul aude sentimente!

de Ştefan Bostănaru

Nu-mi cere să renunț la noi, 
Nu-mi cere să renunț la tine…
Nu pot uita cum tu mă-nmoi, 
Nu pot uita ce-nsemni tu pentru mine. 

De dorul tău cuprinse, 
Și umbrele au umbre… 
Dorințele-s mereu aprinse 
Iar gândurile sumbre. 

Dacă de astăzi la cuvinte am să renunț 
Și vorbele-mi vor fi absente…
Cu oftat, cu teamă-am să te-anunț,
Va trebui s-asculți doar sentimente. 

Mi-e dor…

 mi-e dor de tine, mi-e dor de noi,
 de-al tău surâs în calde ploi,
 de ochii tăi  ce-mi dau fiori,
 de glasul ce mă poartă-n nori…

 mi-e dor de tine, mi-e dor de noi,
 de pașii tăi grăbiți, vioi…
 de-a ta atingere ce duce 
 sufletul în frontul dulce.

 mi-e dor de tine, mi-e dor de noi,
 mi-e dor deœ”calmul” serilor în doi…
 să fiu întreg îmi este dor, 
 timpul să nu vreau să-l măsor.