de Ştefan Bostănaru

Dragă, până ieri te lăudai 
Că lângă tine viața-i colț de rai… 
Dar ce e raiul fără soare, 
Fără căldură și culoare? 

Dragă, nu ți-ai găsit actorul… 
Odată cu realitatea mi-am pierdut umorul,
Mi-am pierdut și ultima speranță de culoare
Și-am ajuns imun… trăind doar în visare.

Dragă, de ceva vreme în mine te-am închis
Și-mi ești pictată-n amintiri… negru deschis…
Te aștept de ceva vreme să privim apusul,
Dar astăzi, că și ieri, absența e răspunsul…

Dragă, și teama e un element al vieții…
Răspunde-i! Și-ai să-ți dărâmi pereții.
Ești cauza a mii de sentimente
Unde cuvintele au fost mereu absente.

Dragă, până și timpul a fost dur cu noi
Plasându-ne pe pagini diferite fără croi,
Sub umbra ploilor… fără scut de apărare,
Unul având “nebunie” iar celălalt răbdare.

10170728_280583498770517_1205362188_n