de Ştefan Bostănaru

În somn te văd… și ești frumoasă, 
Nu vreau să mă trezesc! 
Lasă timpul să-mi vorbească…
Și-așa trece! Nu-l zoresc.

De te-aș descrie cum te văd
Și fiecare cuvânt ar fi un strop de rouă,
Din primele minute aș plânge de prăpăd
Și mi-ar trebui o lume nouă.

Ai dispărut! Dar ai lăsat iubirea;
Așa pustiu mi-e cerul fără tine…
Atât de vie-mi este amintirea,
La fel ca focul ce îl port în mine.

Pe zeci de pagini te găsesc,
De-aici și până dincolo;
Așa ești tu… și te iubesc,
Dar ce cauți acolo?

Îmi ești amprentă din trecut,
Un bagaj ce-l port în lume…
Ne-am iubit, dar ne-am pierdut…
Doi străini cu amintiri comune.

memories