de Stefan Bostanaru
gânduri cu noi îmi fură somnul
în nopțile reci de mai…
le aștern să-mi treacă dorul,
pe scrisori ce tu le ai.
mi-ai fost cale spre visare,
dar cu final neasteptat…
acum mă porți prin ploi de sare
mergând cu capul aplecat.
te pictez în mii de cuvinte
dar totul este atât de vag…
amintirea încă-i fierbinte
cu eterne momente șirag.
și dacă nu mă poți iubi,
am o singură dorintă…
rupe-mi yala inimii,
dar fă-o cu rea voință.
rupe lacătul ce mi te-ncuie,
lasă-mi inima fără de poartă…
povestea noastră vrea să fie
scrisă intr-o limbă moartă.
aș vrea să cred că sunt povești,
să-ți vorbesc fără să doară,
s-auzi deși nu îți dorești…
te plac la fel ca prima oară!
