de Ştefan Bostănaru

privesc adânc în ochii tăi 
când noaptea răsare… 
nici urmă de el , de tine , de noi, 
văzându-mă în lacrimile tale.

închise de acum doar în vise, 
te-nsotesc șoapte aparte… 
dorințele-s realitățile stinse 
purtând visarea spre moarte.

îl zăresc de departe căzând, 
știind că este un vis pripit… 
e greu să-ți aduci aminte acum 
că doar privirile au vorbit.

Fall-through-the-cracks

Advertisements