de Ştefan Bostănaru

în oameni mă scald, de nu-i știu pe nume…
și par doar un nimeni în atâta lume.
zboară! fii liber cu-al tău univers…
du-te! croiește-ți aievea o viață fără revers.
nici prea târziu, nici prea departe…
nici prea devreme, nici foarte aprope,
liniștea sufletească să-ți fie musai răsplată,
iar inima să cunoască al tău loc pe hartă.
da-i mult prea sinistră tăcerea din noi
și mult prea puternic dorul de voi.
cu tot norocul ce ni se arată
soartă ne pare abandonată…
uită-n pustiu, pe stânci zugrăvită
precum urma ceții în noapte ivită.

10170728_280583498770517_1205362188_n

Advertisements