de Ştefan Bostănaru
glasul tău răsună
în lupta ce o port
dar fulgeră și tună
spre tine de mă-ntorc.
mai am o amintire,
a unei seri de iarnă
în care-a ta iubire
lumea mi-o răstoarnă.
a ta privire crudă
în inimă săgeată…
un zâmbet scos cu trudă
reflexie așteaptă.
dorul devine amar,
printre randuri de citesti…
amintește-ti de brumar
când la mine te gândești.
