la început, cuvintele-au plecat; 
doar privirea  limbă ne era… 
dar timpul peste noi s-a aplecat 
și apoi s-a așternut tăcerea.

viața are suflet sec, de curvă; 
parfumul tău e unul cu durerea, 
trecutul în vene a început să curgă 
și apoi amară a devenit și mierea.

adevăratele povești sunt scrise 
în alb negru… cu privirea! 
dorințele au fost în zale închise 
și apoi în beznă ni s-a stins durerea.

 adorm lovit de-un gând nemuritor,
o amintire… dar nu ești tu în ea;
o simt cu al ei parfum pătrunzător,
și apoi pixul cu dâra de fum scria

Autor: Stefan Bostanaru

Advertisements