Ce-ar fi viața fără vise…
Să-ți fie plin de stele stinse
Cerul, când răsare fiecare noapte,
Far’ a gândi în altă parte?

Prin fulgi de nea privesc cum sar
Scântei din foc, cu fericirea-ntr-un pahar.

Cândva, în sufletul unei femei,
Am locuit… un loc bun în sânul ei
Pe unde alții au lăsat semne;
Dar greu ții focul fără lemne.

Te caut printre umbre de nebun
Și-n fiecare ceas aș vrea să sun!

Gândesc greu… nici nu mai știu
De când cutreier în pustiu!
Am uitat de te-aș mai dori cu mine…
Nu’s eu cel ce te făcea de rușine.

Author: Ştefan Bostănaru

10600441_341548652674001_4556162388702524023_n

Advertisements