Pe strada cu multe bănci
Am ajuns, din întâmplare!
Și-am redeschis răni adânci
Acoperite în rouă cu sare.

Teii bătrâni îmi zâmbesc,
Plini de-ale mele-amintiri.
Frunzele și azi te bârfesc,
Șoșotind pe sub trandafiri.

De prima zi îmi povestesc
Și prima noastră întâlnire.
La umbra lor și azi ruginesc
Amintirile în cânt de foșnire.

Se-așterne toamna pe alei
Cu o singură dorință aprinsă…
E dor, e gol în locul ei,
Inima nu poate fi rescrisă.

Același cer de-am împărți,
Printre zeci și mii de stele…
Aș împlini dorințe mii
Celor ce cred în noi, în ele.

Autor: Ştefan Bostănaru

Advertisements