Ploua

de Stefan Bostanaru

si ploua… ploua peste noi,
si umbrele-au plecat, departe…
in iarba zac plini de noroi
picuri de cristal, in noapte.
tuna, fulgera cu amandoi…
si pleaca, pleaca un gand departe.
ploua, sau poate doar ochii tai goi
varsa lacrimi fara a privi in spate.

Advertisements

Uitare

de Stefan Bostanaru

Doar umbra-mi-e prieten
si sfetnic… si amic.
Nici daca-as fi mai sprinten,
nu ar pierde nimic…

M-am asezat la umbra unui nuc
sa uit de mine…
Sa vad cum norii gri se duc,
iar soarele nu vine!

S-au uscat si frunzele,
de atata dor si jale.
Au ramas doar amintirile
cu zambetele tale.

Pe solul rece astazi
doar lacrimile-mi sad…
Astept ca tu sa lepezi
orgoliul de-al meu drag.

10305029_288197161342484_3670920854828428930_n

Un minut te rog…

de Ştefan Bostănaru

un minut te rog mai lasă-mi 
gândurile să-mi adun; 
un minut te rog ascultă-mi 
inima cum zace-n scrum. 
un minut te rog gândește-mi 
vorbele ce ți le spun; 
un minut te rog trăiește-mi 
visele ce le adun. 
un minut te rog vorbește-mi,
e momentul oportun;
un minut te rog mai ia-mi,
fă-l să ne fie comun; 
un minut te rog ascultă-mi 
vorbele… nu mă răzbun! 
un minut te rog iubește-mi 
gesturile de nebun; 
un minut te rog grăiește-mi,
te ascult ca pe-un taifun. 
un minut te rog așterne-mi 
zâmbetul… scoate-l acum! 
un minut te rog zâmbeste-mi,
tot ce simt… trăiesc acum.

minut

Scrisoare

de Ştefan Bostănaru

Ai primit-o ? E pentru tine…
Prima ta scrisoare către mine
Primul gând ce-mpartasea iubire,
Prima rază, primul fluture, prima sclipire.

Citește-o ! Îți vei aduce aminte…
N-au fost doar jocuri de cuvinte, 
Ci sentimente fără îmbrăcăminte 
Exprimând a inimii rugaminte…

Pastreaz-o ! E o memorie cu ambalaj…
Mii de trăiri într-un colaj 
Închise azi de un grilaj , 
Purtate-n inimă ca tatuaj.

Uit-o ! Arunc-o-ntr-o cutie, 
Praful de ea să stie…
Peste ani îți va descrie 
Doar o inimă pustie.

 

tumblr_envelope_letter

Ce cauți tu în amintirea mea?


de Ştefan Bostănaru

În somn te văd… și ești frumoasă, 
Nu vreau să mă trezesc! 
Lasă timpul să-mi vorbească…
Și-așa trece! Nu-l zoresc.

De te-aș descrie cum te văd
Și fiecare cuvânt ar fi un strop de rouă,
Din primele minute aș plânge de prăpăd
Și mi-ar trebui o lume nouă.

Ai dispărut! Dar ai lăsat iubirea;
Așa pustiu mi-e cerul fără tine…
Atât de vie-mi este amintirea,
La fel ca focul ce îl port în mine.

Pe zeci de pagini te găsesc,
De-aici și până dincolo;
Așa ești tu… și te iubesc,
Dar ce cauți acolo?

Îmi ești amprentă din trecut,
Un bagaj ce-l port în lume…
Ne-am iubit, dar ne-am pierdut…
Doi străini cu amintiri comune.

memories

Dragă!

 de Ştefan Bostănaru

Dragă, până ieri te lăudai 
Că lângă tine viața-i colț de rai… 
Dar ce e raiul fără soare, 
Fără căldură și culoare? 

Dragă, nu ți-ai găsit actorul… 
Odată cu realitatea mi-am pierdut umorul,
Mi-am pierdut și ultima speranță de culoare
Și-am ajuns imun… trăind doar în visare.

Dragă, de ceva vreme în mine te-am închis
Și-mi ești pictată-n amintiri… negru deschis…
Te aștept de ceva vreme să privim apusul,
Dar astăzi, că și ieri, absența e răspunsul…

Dragă, și teama e un element al vieții…
Răspunde-i! Și-ai să-ți dărâmi pereții.
Ești cauza a mii de sentimente
Unde cuvintele au fost mereu absente.

Dragă, până și timpul a fost dur cu noi
Plasându-ne pe pagini diferite fără croi,
Sub umbra ploilor… fără scut de apărare,
Unul având “nebunie” iar celălalt răbdare.

10170728_280583498770517_1205362188_n

Quote


Sometimes the greater plan
Is kinda hard to understand…
Right now it don’t make sense,
I can’t make it all make sense.
I didn’t know what to say.
This is like a rainy day…
Can’t believe you’re really gone,
Don’t feel like going home…
So, until we meet again
I’ll remember you my dear friend.
I’m gonna sit right here
On the edge of this pier
Watch the sunset disappear
And drink a beer…

Alte cuvinte…

 de Ştefan Bostănaru

nu stiu de ce va scriu acum
n-am chef sa scriu, nici sa compun.
am atat de multe-n minte…
un gand si-o mie de cuvinte…

urme de ruj… petale albe,
inima ta cum bate tare…
umbre calde-n asternut,
parfumul tau dulce, placut…
zambetul pur din ochii tai,
catifelata aroma a buzelor tale moi,
atingerea ce-mi da fiori,
vorbele tale ce-mi sunt comori…

in sentimente-ai imbracat
cuvinte goale fara sens,
a devenit adevarat
ce ieri mergea pe contrasens.

in adancuri soaptele rasuna,
sarutul tau de noapte buna…
iti scriu desi nu mi-e de ajuns
dar ma-ntorc de dor rapus.

539218_272410139587853_2061772850_n

Furtuna cu soare…

 de Ştefan Bostănaru

 Din zidul gri, plin de absențe,
 Plin de  dorințe  și trecut,
 Te-ai așezat cu politețe,
 Si m-ai  trimis în absolut.
 
 Fără gesturi  sau cuvinte,
 Într-o zi plină, cu soare…
 Ai plasat furtuna-n minte 
 Îmbrăcând tot în culoare.
 
 Ascunzând povara-n flori,
 Fiecare teama-și poartă…
 Până și scrumul e în culori
 Când  împărțim aceeași hartă.
 
 Alte cuvinte din banal,
 Puse-n ordinea corectă,
 Așezate în jurnal,
 Descriu Azi… Ziua aproape perfectă.

25468851

Povestea lui Nea Sandu

In urma cu o saptamana, plecat la drum in tara, m-am oprit intr-o cafenea sa ma odihnesc undeva la marginea drumului… m-am asezat la bar si dupa cateva momente in dreapta mea a aparut un batran care tinandu-ma de umar ma intreaba : “de ce esti abatut fecior? “… sincer sa fiu imi treceau prin cap zeci de replici, da se simtea ceva in vocea lui si s-a legat o conversatie destul de interesanta. Am vorbit cateva minute cu omul apoi a inceput un monolog care m-a lasat fara cuvinte… Mai jos am incercat o descriere a povestii lui “Nea Sandu ” urmarind pas cu pas firul vietii sale.

“Când eram tânăr, de vârsta ta
Încercam să fac doar bine,
Însă lumea mă hulea
Şi-ajungeam să fiu cu mine.
Toată viaţa mi-am dorit
S-ajung ca să am de toate
Să fiu veşnic fericit ,
Să fiu om inalt cu carte.
N-am ajuns nici la govern,
N-am averea ce-mi doresc…
Da îs om corect şi ferm
Ş-amu ştiu de ce trăiesc.
Viaţa nu mi-o dat nimica
Am muncit cu greu să am…
Am muncit şi duminica
S-adun fiecare dram…
Am fecior de vârsta ta,
O plecat! S-a dus în lume…
Chipeş cum eşti dumneata,
Nu mai ştie-al casei nume.
El e tot ce mi-a rămas,
E din prima casnicie…
Am vrut să îl am urmaş,
Mamă-sa n-o vrut să -l tie…
L-o crescut şi ne-o lăsat,
Da nici eu pe ea n-am iubit-o…
M-am îndrăgostit băiat,
De o doamnă ş-am dorit-o.
Aş fi vrut că ea să ştie
De p-atunci ca o iubesc…
Teamă n-aş fi vrut să-mi fie
Liber să pot să-i vorbesc.
Eram mândru, chipeş, tanar…
Ea, o doamnă-n toată firea,
Părul blond pan pe la umăr…
Te topea doar cu privirea.
Chiar de mi-am văzut de drum,
N-am uitat ce îmi doresc,
La nimeni n-am vrut să spun
Cine-i fata de-o iubesc.
“optispe” ani mai târziu,
Din senin, inima mi s-a oprit…
A apărut din pustiu…
Femeia ce am iubit.
Ne-am unit pentru o vreme,
Şi-am fost foarte fericiti…
Însă vârsta ne-a dat semne
Şi-am ajuns lovit de bici.
Numa şase ani jumate,
Atât ne-a fost scris să fim…
Nici când era-n pat de moarte
N-am încetat să ne iubim.
Am ajuns în bătrâneţe
Să am dragostea în nori
Şi-un flăcău, o frumusete…
Astea-mi sunt şi azi comori.
Orice faci cu a ta muncă
O să-ţi rămâie la suflet…
Şi tot numa cu grea muncă
Ai s-ajungi să fi complet.
Ia aminte, timpul trece
Nu te lasă dus cu el ,
Eşti tânăr, ia şi petrece ,
Lasă grijile niţel.
Ce-ţi doreşti tu ştii prea bine,
Lasă inima să te indemne. ..
Ai să-ţi aminteşti de mine,
Da nu acu, nu-n astă vreme… “
Si-a plecat , s-a dus batranul…
M-a lasat cu ochii uzi…
Ace ti se facea parul
Cand povesteste de-l auzi.

Author: Ştefan Bostănaru

old_man_by_pratt29-d4qsi8n

Quote

Stând pe pământul rece al zilelor de martie, liniștindu-mi mințile ce tulburi îs de-o vreme nu încetez să mă gândesc… privesc cum orizontul înghite și ultima sclipire a soarelui și zâmbesc… chiar dacă mâine nu știu dacă va mai fi soare… dar voi spera, speranța vede invizibilul… uneori ceea ce pentru tine este invizibil reprezintă “vizibilul” altora, însă răbdarea îndeplinește dorințe… e greu de acceptat cum “a plecat soarele”… “a plecat doar până acasă”… când se va întoarce, același zâmbet îmi va smulge; până atunci am să nutresc speranța cu răbdare amară…

1972395_272028476292686_2141410610_n

Azi…Cand sufletul aude sentimente!

de Ştefan Bostănaru

Nu-mi cere să renunț la noi, 
Nu-mi cere să renunț la tine…
Nu pot uita cum tu mă-nmoi, 
Nu pot uita ce-nsemni tu pentru mine. 

De dorul tău cuprinse, 
Și umbrele au umbre… 
Dorințele-s mereu aprinse 
Iar gândurile sumbre. 

Dacă de astăzi la cuvinte am să renunț 
Și vorbele-mi vor fi absente…
Cu oftat, cu teamă-am să te-anunț,
Va trebui s-asculți doar sentimente. 

il_570xN.422192918_itvq

Mi-e dor…

 mi-e dor de tine, mi-e dor de noi,
 de-al tău surâs în calde ploi,
 de ochii tăi  ce-mi dau fiori,
 de glasul ce mă poartă-n nori…

 mi-e dor de tine, mi-e dor de noi,
 de pașii tăi grăbiți, vioi…
 de-a ta atingere ce duce 
 sufletul în frontul dulce.

 mi-e dor de tine, mi-e dor de noi,
 mi-e dor deœ”calmul” serilor în doi…
 să fiu întreg îmi este dor, 
 timpul să nu vreau să-l măsor.

gand-dor_d20896926f7b89

” Consumatori de timp ”

de Ştefan Bostănaru

” consumatori de timp ” așa îmi place să-i numesc pe oamenii puternici, plini de răbdare și hotărâți în toate acțiunile lor. nevoie de timp avem toți… doar că timpul poate fi considerat un factor, un factor extern. mulți factori externi afectează lucrurile… o secundă poate strica o zi , o zi mai multe zile … 
în nebunia unor dorințe mi-am rezervat timpul pentru un moment, doar că un moment poate ține o viață… cine știe poate fi doar o altă poveste risipită pe pagină sau chiar secunda ce va schimba cursul apei. uneori pe furtună nu e plăcut să navighezi, mai bine aștepți să se potolească marea.

1625533_292550347565071_630594342_n

Franturi…

Stând în fumul unei țigări, pivesc în gol  și risipesc un gând  într-un pahar de vin… arunc gândul peste mare, în nouri  din dorința de a mă elibera; dar pică pe pământ , nu vrea să zboare;  îl văd, îl găsesc și mi se rupe sufletul. Punându-l la piept își revine, și-mi intră adânc înapoi de unde a plecat, în inima…
ah! Mi-am reamintit, tu ești! Mă gândesc la tine!

Author : Ştefan Bostănaru
floare

wake up! :)

de Ştefan Bostănaru

ore, zile… ani vor trece,
însă nimeni nu-nțelege… 
am fost… vom fi… și vom rămâne… 
aceiași oameni cu teama de-a spune lucrurilor pe nume! 
trăim printre mii de vise 
toate stinse… neatinse! 
nu-i târziu să ne trezim, să începem să gândim, 
dar alegem calea simplă… tot fugim! 
spune “Bună ” dimineții 
și trezește-ți pofta vieții. 

😉

3d-abstract_widewallpaper_magical-sunshine_45695

Spune-mi draga…

de Ştefan Bostănaru

Spune-mi dragă… îți mai aduci aminte
prima noastră zi , lipsită de cuvinte…
unde niciunul dintre noi nu știa ce simte?
 
M-am uitat adânc la tine…
A mea inimă nu se abține!
 
Spune-mi dragă… știi tu ce simt
când mă gansesc la tine… la noi și te alint
cu vorbe dulci și crezi că mint?
 
Tu ești forța ce m-adună,
Îmi ești soare și furtună…
 
Spune-mi dragă… de ți-aș spune azi că te iubesc
și că în fiecare zi de tine mă îndrăgostesc…
ai înțelege iar că mă grăbesc?
 
Îmi este greu să îți explic,
Atât de adânc e tot ce simt.
 
Spune-mi dragă… ai auzit în noapte
cum urlă dorul… cum se zbate…
gândul împânzind în șoapte?
 
Mi-e dor și am să vin să te trezesc…
Sincer îți spun te iubesc! 
 
 
 14125518
 
 

Doar un joc…

de Ştefan Bostănaru

Nu îmi e teamă de mă plouă,
Apa se va ridica.
Se va transforma în rouă
Ca să-mi spele inima.

O să spele dorul aspru,
Ce din joacă l-ai plasat…
Vor rămâne în albastru
Pagini scrise cu oftat.

Vorbe scoase din adâncuri
Risipite în pustiu,
Vor rămâne peste veacuri
Urmele unui pariu.

Pe încredere-am mizat,
N-am știut că-i doar un joc!
Doar răbdarea mi-a rămas
Și scânteia pentru foc.

Din nimic a început,
Din nimic s-a terminat…
Însă tu nu ai știut
Că celălalt nu a jucat.

Tot acolo ai rămas,
Printre rânduri te găsesc…
Nu vreau să-ți devin vrăjmaș,
Dar nu știu când să te trezesc.

1920312_266041883558012_182468660_n

From past to present

de Ştefan Bostănaru

Toti stiu ce-si doresc in fiecare “anotimp”, dar oare cati dintre noi stiu ce-si doresc astfel incat sa lege “anotimpuile”… in momentul in care o “ata “se rupe, din dorinta de a continua faci un nod si continui sa incerci; ata se va scurta dar ma intind, ajung la ea si incep sa urc… daca urc gandindu-ma la nod, urc cu teama de a se rupe iar, daca urc detasat, cu ochii inchisi, urc ca si cum ata ar fi noua, dar in momentul in care ajung si pun mana pe nod, de teama, de frica, din dorinta dea reusi, tin stans doar pentru a nu se desface… si apucand de el cu putere o sa reusesc sa avansez in forta, continuand. De fapt fericirea inseamna apogeul puterii de a trece peste orice, de a fi pregatit in fiecare moment, de a face un compromis, toate pentru a te “intregi”. Cu totii invatam texte frumoase si citate pe care le aplicam ca tindere spre ideal, dar cati dintre noi avem puterea de a gestiona o situatie la care candva am raspuns cu un citat? Raspunsul este : Nimeni ; explicatia fiind data de un citat : “intr-un experiment putem avea rezultate diferite avand subiecti diferiti”. Plecand de la ipoteze gresite, precum “lucrurile nu se intampla asa cum as fi vrut” , ajungem la rezultate negative pe motiv de incapacitate de gestionare a situatiilor instalandu-se teama. In ultima vreme am tot auzit si vazut un citat : “cea mai mare satisfactie o ai atunci cand reusesti sa faci ceva ce altii spun ca nu poti face ” cu toate ca nu am vazut pe nimeni facand ceva… inca astept. Am destul timp , sau asa imi place sa cred 😉 .

 

people-007

You again!

 de Ştefan Bostănaru

de ieri aștept să se termine ploaia
să ies, să pun talpa pe pământ…
cu dor de ducă las odaia
unde și azi te port în gând.
 
mi-am rezervat o zi să ies,
să fie iar ca la-nceput.
nu se-ntâmpla atât de des
să pierzi când simți atât de mult.
 
ai apărut și am văzut a ta privire…
ești altfel de cum te-am lăsat!
poate te deranja a soarelui sclipire
sau cine știe… prezența mea te-a supărat.
 
m-ai privit în lung, tăcut…
ca pe-un copac cu frunze verzi.
eu am rămas ca la-nceput
însă tu… doar ce vrei vezi.
 
mă judeci tu, mă ceartă ei,
fără a ști ce eu gândesc.
ratați însă un temei…
“îs hotărât când îmi doresc”  

artworks-000042005095-5l8hdo-original

Signs…

 De dorul marilor iubiri
 Ochii is plini de amintiri.
 Doar pe tine te zăresc în orice loc
 De-nchid ochii sau clipesc…
 Parcă mă lovește un doc
 Când trebuie să mă trezesc.
 În noapte suflă vântul, 
 Și parcă te aud soptind…
 Dar se cutremură pământul 
 Temându-se de norii care vin.
 Mă trezește-n zori  
 O  blândă mangaiere…
 Dar  trec doar  ape  și fiori 
 Pe mine de durere.
 În coastă suflă și se zbate,
 Dorind să iasă la lumina,
 Un ciob de inimă ce poate
 Focul să-l aprindă-n mină.
 Ca zăpada-n plină vară
 Ce-i va bucura pe toti…
 Așa să-mi vii  a două oară
 Dar fără să-mi vorbești din cărți.
 În cuvinte n-am crezut…
 Doar din fapte te doresc.
 Dă-mi un semn pentru-nceput 
 Să vezi la ce mă gândesc.
  

Quote

Thirteen!

 “insomnia se tratează cu muzică și cuvinte “, nu știu de-o fi citat sau mintea mea bolnavă a plantat expresia dar cert e că am cea mai bună scuze pentru nopțile nedormite. Nu știu cui am mai povestit, mie sau tavanului dar știu și sunt convins că-mi știe toate poveștile ce i le rostesc când mă uit la el. Ar putea scrie o carte de-mi adună cuvintele plasându-le în propoziții și să le așeze pe coli albe s-apoi să le ascundă în coperți. Eu unu n-aș citi… realitatea; ar ieși o carte dură ce tăie folosind cuvinte ascuțite, sfâșiind orice visare. Scrisul calmează, doar pentru a-ți opri șiroiul când realitate-ți săpa-n ochi… îți invadează mintea ca un bulgăre de zăpada aruncat în vale ce crește de la mic la mare rupând tot în cale. Ștergându-mă cu podul palmei pe obraz, să pot vedea unde-am rămas, îmi zic “bărbații puternici nu plâng”… și uite că mi-au trebuit doar 13 rânduri să risipesc un gând.Poate mă repet dar 13 e cifră cu noroc 😉 … privește-mă cum am început deja să am un zâmbet 🙂 , mă pun să dorm, nu vreau să-l risipesc.  

ganduri

The other side…

de Ştefan Bostănaru

N-ai fost și nu vei putea fi niciodată
Bărbatul ce cu foc am să-l iubesc,
Ai fost în schimb, o persoană minunată…
Dar m-ai făcut să vreau ca să te părăsesc.
 
Nu trăiești ca atunci când ne-am cunoscut,
Când m-ai făcut să te doresc….
Te-ai schimbat și m-ai pierdut…
Nici eu nu știu ce-mi mai doresc!
 
Te grăbești! Fără a trăi prezentul…
Ai uitat să simți ce faci…
De multe ori tu pierzi momentul,
Și uite ce ajungi s-atragi!
 
Puțini ca tine sunt pe lume.
Din suflet vreau să îți găsești
Pe cea căreia-i vei aparține
Să te iubească așa cum ești. 

Message in a bottle tutorial-005